DATE ISTORICE
Prima atestare documentară a localităţii Târgu Mureş datează din anul 1332, când este amintită sub numele de Novum Forum Syculorum (Noul târg al secuilor). Târgul s-a dezvoltat destul de repede, ajungând în secolele XV-XVI principalul centru urban şi comercial din bazinul superior al Mureşului. Târgu Mureşul a întreţinut bune relaţii cu domnitorii din Moldova (Petru Rareş a luat oraşul sub protecţia sa) şi Ţara Românească (Mihai Viteazu a construit o biserică aici, iar populaţia oraşului l-a ajutat în luptele sale).
La începutul secolului al XVII-lea, oraşul şi cetatea au fost asediate şi incendiate de trupele lui Gheorghe Basta şi Moise Secuiul, dar aşezarea s-a refăcut curând, astfel că în anul 1616 o găsim menţionată ca “civitas”, iar într-o relatare din 1660 se vorbeşte despre Târgu Mureş în termeni elogioşi, ca fiind un oraş cu case trainice, uliţe frumoase, locuitori bogaţi.
Totodată, Târgu Mureş a fost un important centru cultural: încă din anul 1587 luase fiinţă aici un colegiu reformat; în secolul al XVIII-lea sunt semnalate o tipografie şi un gimnaziu. Aici au activat o serie de personalităţi ale culturii transilvănene ca Petru Maior, Gheorghe Şincai, Janos Bolyai.
Cu prilejul evenimentelor din 1848-1849, aici au avut loc manifestări cu caracter revoluţionar, printre ai căror organizatori s-au aflat, o vreme, doi dintre fruntaşii revoluţiei din Transilvania – Avram Iancu şi Alexandru Papiu Ilarian. Ca represalii, oraşul a fost devastat de armatele contrarevoluţionare în anul 1849.
In timpul războiului de independenţă (1877-1878), populaţia oraşului a contribuit la acţiunea de sprijinire a armatei române, colectând bani, alimente şi îmbrăcăminte.
Odată cu dezvoltarea mai accentuată a industriei, mai ales a celei forestiere, în viaţa social-politică a oraşului a apărut şi proletariatul, care îşi constituie asociaţii profesionale, care iniţiază importante acţiuni greviste în anii 1901, 1904 şi 1914. In perioada interbelică, acesta desfăşoară o susţinută activitate revoluţionară şi democratică, dintre care amintim: grevele muncitorilor forestieri şi textilişti din 1921-1925, manifestaţia de protest din 1934 împotriva teroarei hitleriste din Germania şi pentru eliberarea lui Ernst Thalmann.
Apoi oraşul a parcurs o etapă de prefaceri adânci, devenind, prin munca unită a locuitorilor săi – români, maghiari, secui, saşi – unul din cele mai importante centre economice, ştiinţifice şi culturale ale ţării, cu apreciate institute de învăţământ superior.
AŞEZARE GEOGRAFICĂ
Judeţul Mureş este situat în zona central-nord-estică a ţării în centrul Podişului Transivaniei, fiind cuprins între meridianele 23055’ şi 25014’ longitudine vestică şi paralele 46009’ şi 47000’ latitudine nordică.
Cu o suprafaţă de 6714 kmp, ceea ce reprezintă 2,8 % din suprafaţa ţării, judeţul Mureş se învecinează la nord-est cu judeţul Suceava, la est cu judeţul Harghita, la sud-est cu judeţul Braşov, la sud cu judeţul Sibiu, la vest cu judeţul Cluj, la nord cu judeţul Bistriţa-Năsăud, iar la sud-vest cu judeţul Alba.
RELIEFUL
Situat în interiorul arcului carpatic, judeţul Mureş este favorizat de un relief armonios, dispunând de bogate şi variate resurse naturale.
Relieful teritoriului judeţului cuprinde o depresiune intracarpatică ce coboară uşor în trepte, de pe piscurile vulcanice ale munţilor Călimani (2100 m) şi ai Gurghiului, spre mijlocul Câmpiei Transilvaniei (276 m), brăzdată fiind de Valea Mureşului şi fragmentată de afluenţii acestuia. Unităţile deluroase cu interfluvii domoale de 500-600 m altitudine aparţin Podişului Transilvaniei.
Se deosebesc trei unităţi:
– Câmpia Colinară a Transilvaniei cu altitudinea de 400-500 m la nord de râul Mureş;
– Podişul Târnavelor, extins la sud de Mureş (450-700 m);
– Subcarpaţii Transilvaniei în partea de est a judeţului, în zona cutelor diapire (600-1000 m altitudine).
Teritoriul judeţului Mureş cuprinde o reţea de ape curgătoare, de lacuri, heleşteie, bazine de retenţie artificială.
REŢEAUA HIDROGRAFICĂ
Reţeaua hidrografică a judeţului aparţine în totalitate bazinului râului Mureş, principalul colector de apă în întreg bazinul Transilvaniei, care străbate teritoriul judeţului pe o lungime de 187 km.
Lacurile, iazurile şi bazinele de retenţie completează hidrografia judeţului.
Pe râuri s-au creat o serie de iazuri de interes piscicol (de exemplu de-a lungul râului Pârâul de Munte, lacurile Zau de Câmpie – 133 ha, Şăulia – 48 ha, Tăureni – 53 ha).
Lacul Fărăgău, prezintă importanţă ştiinţifică pentru flora şi fauna sa, iar lacurile antropogene de la Ideciu de Jos, Jabeniţa şi Sângiorgiu de Mureş cu apă sărată, prezintă interes balneoclimateric local.
O importanţă deosebită o prezintă complexul lacustru de la Sovata unde se evidenţieză Lacu Ursu, fiind considerat cel mai caracteristic lac heliotermic din Europa.
CLIMA
Regimul climatic ce caracterizează judeţul Mureş este continental-moderat, cu diferenţieri în zona de deal, faţă de cea de munte. Temperaturile medii anuale se menţin între 80 – 90 C în partea de vest şi 20 – 40C în partea de est. Precipitaţiile variază între 550 mm pe an în partea de vest şi 1000-1200 mm pe an în zona montană. Vânturile predominante sunt cel de vest şi nord-vest, cu intensitate şi frecvenţă mijlocie.
FLORA ŞI FAUNA
Flora şi fauna caracteristice podişului Transilvaniei, sunt ocrotite în numeroase rezervaţii: Pădurea seculară de stejari de pe terenurile mlăştinoase de la Mociar, Bujorul Românesc din Valea Botei Mari de la Zau de Câmpie, Poiana de narcise de lângă Gurghiu şi Parcul dendrologic din Gurghiu, Laleaua pestriţă din pajiştile de pe Valea Gurghiului.
Fauna cuprinde printre altele ursul brun, ursul carpatin, mistreţul, iepurele, fazanul iar în apele curgătoare şi lacustre, păstrăvul şi crapul.
VEGETAŢIA
Pe teritoriul judeţului vegetaţia este variată, fiind dispusă pe etaje, în funcţie de treptele de relief şi influenţele climatice.
Pădurile şi terenurile cu vegetaţie forestieră însumează 209,5 mii ha (31,2 % din suprafaţa totală a judeţului). Principalele surse forestiere sunt concentrate în jumătatea estică a judeţului, în zona muntoasă, zona dealurilor premontane şi în partea estică mai înaltă a Podişului Transilvaniei. In zona muntoasă ponderea în cadrul speciilor silvice o deţin bradul şi fagul.
Etajul de deal şi podiş este ocupat de păduri de gorun, fag, carpen, tei, frasin. Vegetaţia interzonală este reprezentată de păduri de luncă, iar covorul vegetal spontan este util atât pentru hrana animalelor, cât şi ca plante medicinale şi melifere.
Fondul funciar în concordanţă cu relieful, clima şi vegetaţia este foarte variat.
CULTURA
Patrimoniul cultural cuprinde creaţii folclorice, datini şi obiceiuri specifice, creaţii cultural-artistice progresiste datorate unor personalităţi de seamă ale culturii şi artei. Caracterul dinamic şi de efervescenţă al vieţii culturale mureşene s-a bucurat de suportul îndelungatei tradiţii istorice şi culturale, etnografice şi artistice populare.
Printre cele mai vechi aşezăminte de cultură se numără bibliotecile, instituţii cu o bogată tradiţie. Prima bibliotecă în judeţul Mureş s-a înfiinţat în anul 1557 pe lângă Schola Particula, devenită la începutul secolului al XVIII-lea colegiu reformat. Un fond deosebit de carte, 4331 mii volume, se află în cele 290 biblioteci existente, din care 52 sunt biblioteci publice.
Se consemnează existenţa în judeţ a unor instituţii culturale cu vechi tradiţii, cum sunt: Teatrul Naţional, Teatrul Ariel, Ansamblul artistic Mureşul, Filarmonica, precum şi al unor instituţii mass-media: posturi locale de Radio-Tv, redacţii ale unor cotidiene şi reviste în limbile română şi maghiară şi 7 unităţi muzeale.
TURISM
Cadrul natural deosebit de pitoresc al judeţului ca şi numeroasele monumente de cultură, artă, istorice şi ale naturii creeează condiţii pentru o activitate turistică amplă.
Activitatea turistică este susţinută de existenţa unei infrastructuri ce cuprinde 291 unităţi de cazare, între care: 53 hoteluri, 17 moteluri, 3 campinguri, 17 vile turistice, 50 pensiuni agro-turistice şi 3 tabere pentru elevi, capacitatea totală de cazare fiind de 11030 locuri.
OBIECTIVE TURISTICE
Municipiul Tîrgu Mureş
Cel mai mare oraş al judeţului, este deopotrivă centru economic, turistic şi cultural, fiind unul din cele mai atrăgătoare oraşe ale ţării. Recunoscut ca un oraş curat şi plăcut, accesul în Târgu Mureş este posibil pe şosele şi calea ferată, dar şi pe cale aeriană.
“Oraş al trandafirilor” , Târgu Mureş oferă posibilităţi multiple pentru includerea sa în traseele turistice.
Complexul muzeal Târgu Mureş face posibil un periplu în istoria locurilor prin colecţiile de arheologie, etnografie şi ştiinţele naturii. La acestea se adugă colecţiile Muzeului de Artă situat în Palatul Culturii, monument de arhitectură în stil secesion, ridicat între anii 1911-1913. Palatul Culturii are o sală de spectacole cu o orgă renumită cu 4463 tuburi. Sala oglinzilor este emblematică şi un continuu punct de atracţie turistică.
Teatrul Naţional amplasat într-o piaţă străjuită de lucrări de artă este unul dintre cele mai moderne şi funcţionale din ţară.
Biblioteci celebre ca Biblioteca Teleky şi Biblioteca judeţeană găzduiesc valori inestimabile.
Reţeua de învăţământ include universătăţi şi licee renumite pentru valorile care s-au format aici.
Sub aspect medical, Târgu Mureş are servicii la standarde europene şi un serviciu de urgenţă devenit centru pilot pe plan naţional.
Târgu Mureşul este oraşul unor personalităţi emblematice, făuritoare de istorie în domeniul politic, al ştiinţelor şi artelor. Posteritatea i-a nemurit în bronzul eternităţii. Sunt de reţinut monumentul lui Avram Iancu, al lui Bolyai Farkas şi Bolyai Janos, ale vrednicilor edili Bernady şi Dandea.
Ofertele turistice ale oraşului includ: zona de agrement Mureşul (Week-end) situată pe malul Mureşului pe o suprafaţă 25 ha, din care 5 ha oglindă de apă, cu amenajările corespunzătoare, Grădina zoologică de la Platoul Corneşti (a doua ca mărime din ţară) şi Cetatea medievală.
Municipiul Sighişoara
Cel mai vechi oraş al judeţului, Sighişoara este un oraş al contrastelor ce se armonizează, în care arhitectura modernă, contemporană, este o prelungire a oraşului vechi, cu cetatea sa medievală, singura cetate medievală locuită din estul şi sud-estul Europei.
Perla Transilvaniei, cum a fost numită, Sighişoara este o istorie vie. Marca de identitate a Sighişoarei este cetatea, care domină oraşul de la înălţimea Dealului cetăţii. Cetatea, înconjurată de un zid de aproape 1 km lungime, a fost terminată în secolul al XIV-lea şi a fost străjuită de 14 turnuri, din care se mai păstrează 9. Intre acestea domină turnul cu ceas, înalt de 64 m, care oferă o privelişte minunată împrejurimilor. Ceasornicul din turn, construit în anul 1648, are zilele săptămânii prezentate simbolic prin 7 figurine mecanice sculptate în lemn, iar alte figurine arată orele, ceasul fiind executat în Elveţia. In turnul cu ceas se află de un secol Muzeul istoric al oraşului, care adăposteşte colecţii de piese arheologice, istorie medievală, ceramică, mobile şi o colecţie de ceasuri.
In cetate se află 150 de case vechi, de un farmec aparte, viu şi diferit colorate. Străzile sunt înguste, pietruite, iar în aer pluteşte o atmosferă medievală.
Intre 1431 – 1435 la Sighişoara a trăit Vlad Dracul, tatăl lui Vlad Ţepeş, de numele căruia se leagă “Legenda lui Dracula”.
O galerie de lemn acoperită cu 175 de trepte, construită în anul 1642 duce la Biserica din Deal, construcţie monumentală veche de aproape o jumătate de mileniu.
Pe străzile cetăţii se desfăşoară anual festivaluri de artă medievală, în biserică au loc concerte, turiştilor le sunt oferite suveniruri de artă populară, iar pictorii din toată ţara fac portrete celor doritori sau realizează peisaje ale oraşului.
Municipiul Reghin
In amonte de Târgu Mureş, la confluenţa Mureşului cu Gurghiul, cea mai importantă localitate este municipiul Reghin. Ridicat pe ruinele unei cetăţi dacice, având o viaţă medievală cu patină săsească, a cărei mărturie este până azi impunătoarea biserică evanghelică, Reghinul devine în veacurile XVIII-XIX un centru al resurecţiei naţionale româneşti, începută cu cărturarul Petru Maior şi încheiată sub arcul de trimf al Marii Uniri.
Reghinul este azi un oraş cu o viaţă culturală densă, un oraş al bunei convieţuiri şi al interferenţelor culturale între români şi unguri, un târg de produse agrare, meşteşugăreşti şi artistice populare din zonă.
Pe plan naţional, Reghinul este însă în primul rând oraşul viorilor…
Sovata
La poalele munţilor Gurghiului se află renumita staţiune balneoclimaterică Sovata ce oferă factori curativi de mare eficienţă într-un număr mare de afecţiuni, atrăgând în fiecare an un număr mare de turişti străini şi români.
Punctul de atracţie al staţiunii Sovata este Lacul Ursu, cu apa tămăduitoare, cu nămolurile sale indicate în diverse afecţiuni, precum şi moderna bază de tratament din cadrul complexului turistic şi de tratatamant “Danubius”.
Factorii naturali de cură ai staţiunii sunt: apa minerală clorurată, sodică, de mare concentraţie, a lacurilor cu fenomenul de heliotermie (în Lacul Ursu, la adâncimea de 1,5-2 m, apa atinge temperatura maximă de peste 450C); în afară de băile în lacul helioterm, apa salină a acestuia este utilizată în baza de tratament; nămolul terapeutic, de tip sapropelic, extras din lacuri; bioclimatul sedativ, de cruţare.
Categoriile de afecţiuni tratate aici sunt: afecţiuni ginecologice, afecţiuni reumatismale articulare degenerative şi inflamatorii, afecţiuni posttraumatice ale sistemului locomotor, afecţiuni neurologice şi boli asociate.
De asemenea la circa 10 km funcţionează o pârtie de schi cu telescaun, ceea ce face ca staţiunea să fie căutată şi pe timp de iarnă.
Un rol important în turismul mureşan, cu posibilităţi de dezvoltare, revine staţiunilor locale. Sîngiorgiu de Mureş cu ape sărate, nămoluri, ape iodurate şi clorurate şi Ideciu de Jos cu ape sărate.
Răstoliţa şi Lunca Bradului pot fi dezvoltate şi considerate ca staţiuni climaterice.
Un interes turistic, dar mai ales ştiinţific suscită rezervaţiile naturale, declarate monumente ale naturii: Rezervaţia de bujori de la Zau de Câmpie (cca. 2 ha), Pădurea de stejari seculari de la Mociar (cca. 50 ha), Poiana narciselor de lângă Gurghiu şi Parcul dendrologic cu specii exotice de la Gurghiu.
Castelele de pe cuprinsul judeţului constituie monumente arhitectonice în stil baroc, gotic sau renascentist: Castelul Bethlen (sec. XV – XVII) în stilul renaşterii italiene în ţara noastră, Castelul Criş, Castelul Teleky (sec. XVII), în stil baroc cu elmente tradiţionale, Castelul Dumbrăvioara (la 15 km de Târgu Mureş). La Brâncoveneşti se află cel mai reprezentativ castel de pe Valea Mureşului (sec. XVI). Cetăţile medievale de la Târgu Mureş (sec. XVII) şi Sighişoara (sec. XIII – XIV), constituie de asemenea trasee turistice.
O nouă formă de turism căreia în ultima vreme i se acordă o importanţă deosebită este agroturismul, cuprinzând activitatea turistică propriu-zisă (cazare, pensiune, drumeţii), activitatea economică oferită de gazde turiştilor (activităţi productive şi de prelucrare a produselor agricole în gospodărie), precum şi oferta de petrecere a timpului liber în mediul rural, prilej de cunoaştere a tradiţiilor satului ardelean.
